Exista o anatomie a sufletului. Si un caracter de taina. Acesta din urma înseamnă ca niciodată nu vei cunoaște totul despre subiect, ceea ce este bine. Nu este prin urmare un sistem închis, finit sau mort.
Dumnezeu a creat fără a se retrage ulterior din Creația Sa. Prezenta Sa este continua. Daca nu ar fi, Creația ar dispare. Acest lucru este valabil si atunci când vine vorba de suflet. Nu ești autonom.
Exista diverse moduri de a se juca cu cuvintele intr-un teritoriu care prin definiție este o taina.
Cuvinte ca suflet, spirit sau energii necreate care provin direct din Divinitate.
Ceea ce este important este ca partea noastră imateriala care ne definește – eu ii voi spune suflet - ceea ce fiecare simte despre sine are o componenta divina.
O alta componenta nebănuită vine din faptul ca toate sufletele sunt Una. O foarte mare parte din ceea ce trăiești, simți si cunoști este un fond comun.
Deci, ca sa înțelegi, ești cumva înghesuit intre Divinitate si toți ceilalți.
Fuziunea dintre toate aceste entități imateriale este cat se poate de intima. Daca credeai ca ești singur, nu. Daca credeai ca ai intimitate, nu.
De acum încolo ai grija de gândurile rușinoase. Niște perechi de ochi s-ar putea sa fie acolo.
