In geneza remediului homeopatic utilizam un procedeu denumit „dovada”
Un număr de voluntari sănătoși consuma de-a lungul unei perioade definite o cantitate sub toxica de substanță, substanța hotărâtă a deveni un viitor remediu
După intervalul prevăzut, participanții descriu ceea ce au resimțim de-a lungul experimentului
Persoana care conduce studiul notează relatările participanților
Martorul are in fata o persoana care descrie o trăire
Astfel, el are un contact direct de tip instinctiv, empatic, de prim contact cu un fenomen tot atât de complex cat o prezenta umana
Trăirea nu este ceva de pus in cuvinte, cuvintele fiind infinit prea sărace. Poeții, ei înșiși, se ridica la piciorul broaștei
In mod convențional diverse cuvinte ori expresii sunt utilizate in acest proces
Martorul, de partea lui, rămâne cu privilegiul de a fi simțit mult mai mult decât convenționalitatea unor formulări verbale
In fata unei alte persoane cu trăiri similare, pentru el, alegerea unui remediu este o evidenta
Simptomele produse de ingestia experimentala de substanță sunt clasificate in funcție de frecventa cu care ele se manifesta si in funcție de intensitatea cu care ele sunt trăite in timpul producerii „dovezii”
Apoi, ele sunt exprimate in cuvinte
Cuvintele sunt traduse in alte limbi
Limbile evoluează
Astăzi, homeopatul utilizează o înșiruire de cuvinte pentru a face corespondenta intre trăirile unei persoane si acestea
